Sociale

DEFINIRE

Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni prin care statul, reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea civilă, intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor.

Sistemul naţional de asistenţă socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale şi se compune din sistemul de beneficii de asistenţă socială şi sistemul de servicii sociale.

Beneficiile de asistenţă  socială reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obţinute din muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum şi o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege.

Asistenţa socială, prin măsurile şi acţiunile specifice, are drept scop dezvoltarea capacităţilor individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială.

 

Măsurile şi acţiunile de asistenţă socială se realizează astfel încât:

1465237060_resolutions-11.png

a

beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale să constituie un pachet unitar de măsuri corelate şi complementare;

1465237060_resolutions-11.png

b

serviciile sociale să primeze faţă de beneficiile de asistenţă socială, în cazul în care costul acestora şi impactul asupra beneficiarilor este similar;

1465237060_resolutions-11.png

c

să fie evaluate periodic din punctul de vedere al eficacităţii şi eficienţei lor pentru a fi permanent adaptate şi ajustate la nevoile reale ale beneficiarilor;

1465237060_resolutions-11.png

d

să contribuie la inserţia pe piaţa muncii a beneficiarilor;

1465237060_resolutions-11.png

e

să prevină şi să limiteze orice formă de dependenţă faţă de ajutorul acordat de stat sau de comunitate.

Beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale sunt reglementate prin legi speciale.

Toţi cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reşedinţa în România, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România, au dreptul la asistenţă socială, în condiţiile legislaţiei române, precum şi ale reglementărilor Uniunii Europene şi ale acordurilor şi tratatelor la care România este parte.

Persoanele  menționate  au dreptul de a fi informate asupra conţinutului şi modalităţilor de acordare a măsurilor şi acţiunilor de asistenţă socială.

Dreptul la asistenţă socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, în conformitate cu prevederile legii.

Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii generale:

a) solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de populaţie;
b) subsidiaritatea, potrivit căreia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi, complementar, statul;
c) universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială, în condiţiile prevăzute de lege;
d) respectarea demnităţii umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi sunt respectate statutul individual şi social şi dreptul la intimitate şi protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic;
e) abordarea individuală, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială trebuie adaptate situaţiei particulare de viaţă a fiecărui individ; acest principiu ia în considerare caracterul şi cauza unor situaţii de urgenţă care pot afecta abilităţile individuale, condiţia fizică şi mentală, precum şi nivelul de integrare socială a persoanei; suportul adresat situaţiei de dificultate individuală constă inclusiv în măsuri de susţinere adresate membrilor familiei beneficiarului;
f) parteneriatul, potrivit căruia autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice şi private, organizaţiile neguvernamentale, instituţiile de cult recunoscute de lege, precum şi membrii comunităţii stabilesc obiective comune, conlucrează şi mobilizează toate resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi demne pentru persoanele vulnerabile;
g) participarea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii participă la formularea şi implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor individualizate de suport social şi se implică activ în viaţa comunităţii, prin intermediul formelor de asociere sau direct prin activităţi voluntare desfăşurate în folosul persoanelor vulnerabile;
h) transparenţa, potrivit căreia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean, precum şi stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
i) nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni de protecţie socială fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată;
j) eficacitatea, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are în vedere îndeplinirea obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi obţinerea celui mai bun rezultat în raport cu efectul proiectat;
k) eficienţa, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la bază respectarea celui mai bun raport cost-beneficiu;
l) respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul de a face propriile alegeri, indiferent de valorile sale sociale, asigurându-se că aceasta nu ameninţă drepturile sau interesele legitime ale celorlalţi;
m) activizarea, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială au ca obiectiv final încurajarea ocupării, în scopul integrării/reintegrării sociale şi creşterii calităţii vieţii persoanei, şi întărirea nucleului familial;
n) caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistenţă socială, potrivit căruia pentru aceeaşi nevoie sau situaţie de risc social se poate acorda un singur beneficiu de acelaşi tip;
o) proximitatea, potrivit căreia serviciile sunt organizate cât mai aproape de beneficiar, pentru facilitarea accesului şi menţinerea persoanei cât mai mult posibil în propriul mediu de viaţă;
p) complementaritatea şi abordarea integrată, potrivit cărora, pentru asigurarea întregului potenţial de funcţionare socială a persoanei ca membru deplin al familiei, comunităţii şi societăţii, serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului şi acordate integrat cu o gamă largă de măsuri şi servicii din domeniul economic, educaţional, de sănătate, cultural etc.;
q) concurenţa şi competitivitatea, potrivit cărora furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi trebuie să se preocupe permanent de creşterea calităţii serviciilor acordate şi să beneficieze de tratament egal pe piaţa serviciilor sociale;
r) egalitatea de şanse, potrivit căreia beneficiarii, fără niciun fel de discriminare, au acces în mod egal la oportunităţile de împlinire şi dezvoltare personală, dar şi la măsurile şi acţiunile de protecţie socială;
s) confidenţialitatea, potrivit căreia, pentru respectarea vieţii private, beneficiarii au dreptul la păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale şi informaţiilor referitoare la viaţa privată şi situaţia de dificultate în care se află;
t) echitatea, potrivit căreia toate persoanele care dispun de resurse socioeconomice similare, pentru aceleaşi tipuri de nevoi, beneficiază de drepturi sociale egale;
u) focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale se adresează celor mai vulnerabile categorii de persoane şi se acordă în funcţie de veniturile şi bunurile acestora;
v) dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii, potrivit căruia beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditaţi.

CONDIȚII DE ACCESARE A SERVICIILOR DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Dreptul la beneficii de asistenţă socială se acordă la cererea scrisă a persoanei îndreptăţite, a reprezentantului familiei sau a reprezentantului legal al persoanei îndreptăţite.
Cererea va conţine date privind identitatea solicitantului, date referitoare la situaţia educaţională şi profesională a acestuia, precum şi informaţii referitoare la nevoile speciale şi situaţiile particulare în care acesta se află.
Cererea este însoţită în mod obligatoriu de documentele doveditoare privind componenţa familiei, veniturile realizate de membrii acesteia sau de persoana singură, precum şi de orice alte documente privind situaţia membrilor familiei, prevăzute de lege.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE PRIVIND DEPUNEREA/VERIFICAREA

Cererea, însoţită de documentele justificative, se depune şi se înregistrează la sediul Fundației Camera de Arbitraj și Mediere, la secretariatul Centrului de zi de consiliere și informare, situat în Municipiul Iași, Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, Nr. 2, Bl. B2, Colț, Tr. 1, zilnic, de luni până vinerI, în intervalul orar: 09:00-16:00.
Verificarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate se realizează de către Coordonatorul Centrului pe baza documentelor doveditoare ce însoţesc cererea, a informaţiilor furnizate de solicitanți, conform procedurii stabilite de lege.
Centrul de zi de consiliere și informare deservește beneficiarilor din Județul Iași sau din alte judeţe, caz în care vor fi încheiate contracte de colaborare și parteneriate cu instituții din alte județe.

Serviciile sociale presupun:

a) informare şi consiliere: privesc drepturile sociale, prevenirea şi combaterea unor comportamente care pot conduce la creşterea riscului de excluziune socială (violenţa în familie, traficul de persoane, delincvenţă ş.a.), precum şi măsurile de sprijin în vederea facilitării integrării/reintegrării sociale şi inserţiei/reinserţiei familiale a categoriilor de persoane defavorizate;
b) consiliere psihologică, precum şi, după caz, terapii de specialitate;
c) educaţie extracurriculară: educaţie pentru sănătate, educaţie privind prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile, educaţie pentru prevenirea şi combaterea consumului de droguri, alcool, tutun, educaţie civică, educaţie pentru dezvoltarea abilităţilor pentru o viaţă independentă, educaţie pentru prevenirea şi combaterea comportamentelor anti-sociale, etc., precum şi instruire pentru utilizarea limbajului mimico-gestual, pentru utilizarea de diverse dispozitive destinate persoanelor cu dizabilităţi, lucrul cu câinii utilitari, ş.a;
d) facilitarea accesului pe piaţa muncii: suport pentru obţinerea unui loc de muncă şi menţinerea pe piaţa muncii, facilitarea accesului la servicii de formare şi reconversie profesională, orientare vocaţională;
e) facilitarea accesului la o locuinţă: colaborare cu serviciile publice de asistenţă socială şi autorităţile administraţiei publice locale, întocmirea şi obţinerea documentelor care evidenţiază situaţia de dificultate a persoanei/familiei, identificarea locuinţelor sociale şi locuinţelor cu chirii accesibile, promovarea responsabilităţii sociale a dezvoltatorilor imobiliari, protecţia drepturilor la o locuinţă, etc.;
f) promovarea unui stil de viaţă sănătos şi activ: facilitarea accesului la servicii medicale, organizarea acţiunilor şi/sau promovarea participării la activităţi de educaţie fizică sau sportive, organizarea evenimentelor şi/sau facilitarea accesului la activităţi culturale şi artistice, excursii şi drumeţii, promovarea activităţilor de voluntariat, etc.;
g) alte activităţi de promovare a incluziunii sociale a persoanelor defavorizate: conştientizarea şi sensibilizarea publicului privind riscul de excluziune socială, respectarea drepturilor sociale şi promovarea măsurilor de asistenţă socială, mediere socială, ş.a.

ACREDITĂRI

Fundația Camera de Arbitraj și Mediere este acreditată ca:
Furnizor de servicii sociale pe perioadă nedeterminată în baza Certificatului de Acreditare seria AF nr. 005991 din data de 11.01.2011;
Furnizor de servicii de informare și consiliere / mediere pe piața muncii, pe perioadă nedeterminată în baza Certificatului de Acreditare Seria IS. Nr. 25/0052/0905.2016.
ÎNREGISTRĂRI
Fundația Camera de Arbitraj și Mediere este înregistrată în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale - Decizia nr. 14560/17.05.2019.
ORGANIZARE
Centrul de zi de consiliere și informare. Adresa: Municipiul Iași, Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, Nr. 2, Bloc B2, Colț, Tr. 1, Jud. Iași
PROGRAM DE FUNCȚIONARE
Luni – Vineri Între orele 9:00 – 16:00

Legislație

Legislație asistență socială
1. Legea nr. 292/2011- Legea asistenței sociale
2. H.G. nr. 90/2003 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a serviciului public de asistență socială
3. H.G. nr. 335/2003 privind modificarea și completarea H.G. nr. 90/2003 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a serviciului public de asistență socială
4. Ordonanța nr. 68/2003 privind serviciile sociale, cu modificările și completările ulterioare
5. H.G. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituțiilor de asistență socială, ROF și norme metodologice de aplicare a Ordonanței nr. 68/2003
6. Legea nr. 515/2003 de aprobare a Ordonanței nr. 68/2003 privind serviciile sociale
7. Ordonanța nr. 86/2004 de modificare și completare a Ordonanței nr. 68/2003 privind serviciile sociale
8. Hotarârea Guvernului nr. 1024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum și a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale
9. Hotărâre de Guvern nr. 723/2006 privind modificarea H.G. nr. 1024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale
10. Ordinul ministrului muncii, solidarității sociale și familiei nr. 422/2004 pentru aprobarea standardelor obligatorii de calitate privind serviciile sociale specializate din România
11. Hotărâre nr. 1217 din 06/09/2006 privind constituirea mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România
12. Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie
13. Ordonanța nr. 95/2003 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003
14. H.G. nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale
Legislație adulți
1. Legea nr. 448 din 06/12/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
2. H.G. 329/2003 pentru aprobarea regulamentelor cadru de organizare și funcționare a instituțiilor de protecție specială a persoanelor cu handicap
3. Legea nr. 17 din 06/03/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată în 2007
4. Ordinul ANPH nr. 175/2006 pentru aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap
5. H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006
6. H.G. nr. 680/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind modalitățile de acordare a drepturilor pentru transport interurban gratuit persoanelor cu handicap
7. Ordonanța nr. 86/2008 pentru modificarea Legii nr. 448/2006
8. H.G. nr. 1175/2005 pentru aprobarea strategiei naționale privind protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în România, 2006-2013
9. Ordinul nr. 467/2009 privind stabilirea costului mediu lunar centrelor rezidențiale pentru persoanele cu handicap
10. Legea 359/2009 pentru modificarea art.20 alin.2 lit.b din Legea 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
11. Legea nr. 360/2009 pentru modificarea art. 26 lit. (a) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap