Fundația Camera de Arbitraj și Mediere
Obiectul medierii
Orice tip de dispute ivite în raporturile de familie, de proprietate, între profesioniști, în materie de moșteniri, partaje, contracte și în domeniul penal în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și unde retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală, dar și în latura civilă a oricărui proces penal, precum și în materie de asigurări, protecția consumatorului sau malpraxis, pot fi soluționate nu doar prin justiție, ci și prin mediere.
Prevederile Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt aplicabile conflictelor din:
1
a) domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
2
b) materia dreptului familiei, în situaţiile care vizează continuarea căsătoriei, partajul bunurilor comune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii;
4
d) domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
3
c) domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
5
e) litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
6
f) litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg sa recurgă la procedurile prevăzute la art. 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din noul Cod de procedură civilă;
Precizăm că în materiile sus enunţate legea prevede cu caracter imperativ parcurgerea procedurii de informare asupra medierii. Părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii. Acceptarea participării sau participarea la şedinţa de informare nu constituie o recunoaştere a dreptului ce ar face obiectul litigiului şi nu întrerupe cursul prescripţiei.
Nimic nu împiedică părţile, apreciind avantajele procedurii, să recurgă la mediere şi în alte litigii care nu sunt expres menţionate (ex. în litigiile civile al căror obiect are o valoare mai mare de 50.000 lei sau în anumite infracţiuni, pentru latura civilă a acestora).
7
g) litigiile în cauzele penale, atât în latura penală a procesului, în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, dacă autorul a recunoscut fapta în fața organelor judiciare sau în cazul în care procedura de mediere se desfășoară înaintea începerii procesului penal și aceasta se închide prin soluționarea conflictului și încheierea unei înțelegeri, cât şi în latura civilă; încheierea unui acord de mediere în latura penală poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanţei.
Fundația Camera de Arbitraj și Mediere
Litigii ce nu pot face obiectul medierii
Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
De exemplu, intră în această categorie acţiunile în reclamaţie de stat (cum este cea pentru stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei), acţiunile în contestaţie de stat (de exemplu, cea în contestarea recunoaşterii de paternitate sau de maternitate, ori acţiunea în tăgăduirea paternităţii copilului din căsătorie) şi acţiunile în modificare de stat (acţiunea de divorţ, acţiunea în desfacerea adopţiei).
Părţile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi.
În cazul imposibilităţii de prezentare a vreuneia dintre părţile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării şi acceptării medierii. În cazul acceptării medierii, părţile în dispută şi mediatorul vor semna contractul de mediere.
Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, medierea sau nu răspunde invitaţiei ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.
Mediatorul poate face şi alte demersuri legale pe care le consideră necesare pentru invitarea părţilor la mediere, cu respectarea dispoziţiilor legii medierii.
Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord.
În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.
Procedura de mediere se închide, după caz:
a)prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;
b)prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;
c)prin denunțarea contractului de mediere de către una dintre părţi.
În cazul în care părţile au încheiat numai o înţelegere parţială, precum şi în cazul în care se constată de către mediator eșuarea medierii sau denunțarea contractului de mediere de către una dintre părți, orice parte se poate adresa instanţei judecătoreşti sau arbitrale competente.
La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute, mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.
Părţile pot solicita notarului public autentificarea înţelegerii lor.
Actul întocmit de notarul public prin care se autentifică înţelegerea din acordul de mediere are putere de titlu executoriu.
Părţile se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor. Competenţa aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanţa încuviinţează înţelegerea părţilor se dă în camera de consiliu şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii.
Dispoziţii speciale privind conflictele de familie
Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul.
Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.
Acordurile de mediere încheiate de părţi în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor îmbracă forma unei hotărâri de expedient.
Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale
Medierea poate avea loc și în cauze penale, atât în latura penală, cât şi în latura civilă. În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. În cauzele penale în care medierea este posibilă, aceasta trebuie să se desfăşoare astfel încât victima să nu se găsească în contact cu făptuitorul, cu excepţia cazului în care părţile îşi exprimă acordul la încheierea contractului de mediere.
Conform prevederilor art. 16 alin. (1) pct. g) din Codul de procedură penală, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii.
Încheierea unui acord de mediere în latura penală a unei infracţiuni constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală. Încheierea unui acord de mediere în latura penală, în condiţiile legii privind medierea, poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanţei.
În cauzele penale medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie respectate drepturile fiecărei părţi ori subiect procesual la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit legii medierii, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă persoanele între care s-a desfăşurat procedura medierii au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea. În cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, şi în cadrul procedurii de mediere.
În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, fapta nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere.
Conform art. 318 alin. (6) din Codul de procedură penală, încheierea unui acord de mediere între partea civilă și suspect/inculpat, care să prevadă măsuri pentru înlăturarea consecințelor faptei penale sau repararea pagubei produse, convenirea unei modalități de reparare a pagubei sau obligația suspectului/inculpatului de a cere public scuze persoanei vătămate, poate conduce, în condițiile prevăzute la alin. (1), la dispoziția procurorului de a renunța la urmărirea penală.
Termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu au încheiat o înţelegere, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.
În cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.
Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de legea medierii, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusă.
Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că nu s-a încheiat înţelegerea sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului suspendării.
Pentru soluţionarea acţiunii penale ori a acţiunii civile în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situația constatării de către mediator a eşuării medierii sau denunțării contractului de mediere de către una dintre părţi.